vrăjitorie

română

Etimologie

Din vrăjitor + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /vrə.ʒi.to'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului vrăjitorie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrăjitorie	vrăjitorii
Articulat	vrăjitoria	vrăjitoriile
Genitiv-Dativ	vrăjitoriei	vrăjitoriilor
Vocativ	vrăjitorie	vrăjitoriilor

1. faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online