vraf

română

Etimologie

Din slavă vrachŭ, de la vrĕšti, vrŭcha („a zdrobi”); s-a zis întâi despre grămezile de snopi adunați pe arie.

Pronunție

• AFI: /vraf/

Substantiv

Declinarea substantivului vraf
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vraf	vrafuri
Articulat	vraful	vrafurile
Genitiv-Dativ	vrafului	vrafurilor
Vocativ	'	'

1. grămadă de obiecte aruncate în dezordine.

Traduceri

Traduceri