vraiște

română

Etimologie necunoscută.

Declinarea substantivului vraiște
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vraiște	invariabil
Articulat	vraiștea	invariabil
Genitiv-Dativ	vraiștii	invariabil
Vocativ	vraiște	invariabil

dezordine, neorânduială, harababură.
(adjectival) care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături.
(adverbial)
Lucruri aruncate vraiște