vraiște

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
vraiște
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vraiște invariabil
Articulat vraiștea invariabil
Genitiv-Dativ vraiștii invariabil
Vocativ vraiște invariabil
  1. dezordine, neorânduială, harababură.
  2. (adjectival) care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături.
  3. (adverbial)
    Lucruri aruncate vraiște


Traduceri

Anagrame

Referințe