dezbinare

română

Etimologie

Din verbul a (se) dezbina.

Pronunție

• AFI: /dez.bi'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dezbinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezbinare	dezbinări
Articulat	dezbinarea	dezbinările
Genitiv-Dativ	dezbinării	dezbinărilor
Vocativ	'	'

1. faptul de a (se) dezbina.

Sinonime

• învrăjbire, neînțelegere, discordie; bucluc, conflict, ceartă

Antonime

• unire

Cuvinte derivate

• dezbina
• dezbinat
• dezbinător

Traduceri

neînțelegere

engleză: disunion (English)

Referințe

• DEX online