vremelnic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vreme + sufixul -elnic.

Pronunție

  • AFI: /vre'mel.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vremelnic
Singular Plural
Masculin vremelnic vremelnici
Feminin vremelnică vremelnice
Neutru vremelnic vremelnice
  1. de scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc.
  2. (spec.) care are o viață efemeră.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe