vremelnicie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vremelnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /vre.mel.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
vremelnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vremelnicie invariabil
Articulat vremelnicia invariabil
Genitiv-Dativ vremelniciei invariabil
Vocativ vremelnicie invariabil
  1. însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existență efemeră.


Traduceri

Referințe