Sari la conținut

vremuță

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din vreme + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /vre'mu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vremuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vremuță vremuțe
Articulat vremuța vremuțele
Genitiv-Dativ vremuței vremuțelor
Vocativ vremuță vremuțelor
  1. (pop.) diminutiv al lui vreme.


Traduceri

Referințe