vulgar

română

Etimologie

Din franceză vulgaire < latină vulgaris.

Pronunție

• AFI: /vul'gar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului vulgar
	Singular	Plural
Masculin	vulgar	vulgari
Feminin	vulgară	vulgare
Neutru	vulgar	vulgare

1. ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc.
2. lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal.
3. (înv.; despre limbă) vorbit de popor, popular.
4. lipsit de suport științific; neștiințific.

   Materialism vulgar.

Cuvinte compuse

• logaritm vulgar
• limba latină vulgară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gravul

Referințe

• DEX '98 via DEX online