ordinar

română

Etimologie

Din franceză ordinaire < latină ordinarius, germană ordinär.

Pronunție

• AFI: /or.di'nar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ordinar
	Singular	Plural
Masculin	ordinar	ordinari
Feminin	ordinară	ordinare
Neutru	ordinar	ordinare

1. obișnuit, normal; de rând, comun.
2. de calitate inferioară, fără valoare, prost.
3. vulgar, grosolan, josnic.

Cuvinte compuse

• fracție ordinară
• sesiune ordinară

Locuțiuni

• (loc.adv.) (franțuzism înv.) De ordinar = de obicei.

Expresii

• (mil.; înv.; substantivat) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență al rațiilor alimentare și al soldei

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online