ordinar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză ordinaire < latină ordinarius, germană ordinär.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
ordinar
Singular Plural
Masculin ordinar ordinari
Feminin ordinară ordinare
Neutru ordinar ordinare
  1. obișnuit, normal; de rând, comun.
  2. de calitate inferioară, fără valoare, prost.
  3. vulgar, grosolan, josnic.

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.adv.) (franțuzism înv.) De ordinar = de obicei.

Expresii

  • (mil.; înv.; substantivat) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență al rațiilor alimentare și al soldei


Traduceri

Referințe