warant
Etimologie
Din franceză, engleză warrant.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului warant | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | warant | warante |
| Articulat | warantul | warantele |
| Genitiv-Dativ | warantului | warantelor |
| Vocativ | warantule | warantelor |
- act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online