warant

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză, engleză warrant.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
warant
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ warant warante
Articulat warantul warantele
Genitiv-Dativ warantului warantelor
Vocativ warantule warantelor
  1. act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut.


Traduceri

Referințe