garanție
română
Etimologie
Din franceză garantie, italiană garanzia.
Pronunție
- AFI: /ga.ran'ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului garanție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | garanție | garanții |
| Articulat | garanția | garanțiile |
| Genitiv-Dativ | garanției | garanțiilor |
| Vocativ | garanție | garanțiilor |
- obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații (materiale); (concr.) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi ținută.
Locuțiuni
- (loc.vb.) A lua pe garanție = a garanta.
Expresii
- Pe garanția cuiva = pe răspunderea cuiva
- A da garanție = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit
- A prezenta garanție de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranță
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online