weichen

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

  1. in germana veche de sus wīchan.
  2. Din adjectivul weich.

Pronunție

  • AFI: /ˈvaɪ̯çn̩/
  • AFI: /ˈvaɪ̯çən/


Verb


Conjugarea verbului
weichen
Infinitiv weichen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
weichst
weicht
Indicativ imperfect wich
Participiu perfect gewichen
Verb auxiliar sein
  1. a ceda, a se preda


Verb


Conjugarea verbului
weichen
Infinitiv weichen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
weichst
weicht
Indicativ imperfect wich
Participiu perfect geweicht
Verb auxiliar haben
  1. a înmuia, a umezi, a uda

Cuvinte derivate