adjectiv
Aspect
Etimologie
Din franceză adjectif < latină adjectivum.
Pronunție
- AFI: /ad.ʒekˈtiv/
Substantiv
| Declinarea substantivului adjectiv | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | adjectiv | adjective |
| Articulat | adjectivul | adjectivele |
| Genitiv-Dativ | adjectivului | adjectivelor |
| Vocativ | adjectivule | adjectivelor |
- parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz
- clasă morfologică flexibilă care determină un substantiv și denumește o însușire sau însoțește un substantiv.
Cuvinte derivate
Traduceri
parte de vorbire flexibilă care indică însușiri ale obiectelor și ființelor