wenden

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus wenten, care provine din proto-germanică *wandijanan. Confer vechea limbă norvegiană venda ("a întoarce").

Pronunție

  • AFI: /ˈvɛndn/
  • AFI: /ˈvɛndən/


Verb


Conjugarea verbului
wenden
Infinitiv wenden
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wendest
wendet
Indicativ imperfect wandte (wendete)
Participiu perfect gewandt (gewendet)
Verb auxiliar haben
  1. a întoarce, a răsuci
    Er wendete mit dem Auto mitten auf der Kreuzung, wodurch ein Unfall entstand.
  2. a întoarce (pe partea cealaltă)
    Ich habe die Jacke gewendet.
  3. a învârti
    Er wandte (wendete) sich zu ihm.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii