întoarce

română

Etimologie

Din latină intorquere.

Pronunție

AFI: /ɨnˈto̯ar.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului întoarce
Infinitiv	a întoarce
Indicativ prezent pers. 1 sg.	întorc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să întoarcă
Participiu	întors
Conjugare	III

(v.refl. tranz.) a se înapoia sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni sau a face să revină.
(v.tranz.) (despre o stare afectivă sau maladivă) a-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat).
(v.refl.) a se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială.
(pop.) a-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească.
(v.tranz.) a retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra...
(pop.) a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface.
S-a întors ploaia în ninsoare.
(v.tranz.) (înv.) a traduce un text dintr-o limbă în alta; (p.ext.) a interpreta.
(v.tranz.) a învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta).
(v.tranz.) (spec.) a învârti, a răsuci resortul unui mecanism.
A întoarce ceasul.
(v.tranz.) (pop.) a jugăni (un animal).
(v.tranz. și refl.) a (-și) mișca, a (-și) orienta corpul sau o parte a corpului, (p.ext.) privirea în altă direcție decât cea inițială.
(v.tranz.) a schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească.
(v.tranz.) a da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi.
(v.tranz.) a pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față.
(v.tranz.) a învârti paiele, lanul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra.
(v.tranz.) a ara din nou un ogor.
(v.tranz.) a da îndărăt, a restitui.
(v.tranz.) (fig.) a răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea.
(v.tranz.) (determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) a răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență).

Cuvinte derivate

Expresii

(refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea
A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziția, a se îmblânzi, a se muia
( tranz. și refl.) A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a (-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla
(tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva
(refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greață; fig. a fi dezgustat, scârbit
A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă
A (o) întoarce și pe o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu
A întoarce foaia = a-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever
A (-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva
A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior

Traduceri

Etimologie

Din întoarce.

Verb

forma de persoana a III-a singular la prezent pentru întoarce.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru întoarce.

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online