werfen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus werfan. Confer limba saxonă veche werpan. Înrudit cu neerlandeză werpen.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɛʁfn̩/
  • AFI: /ˈvɛʁfən/


Verb


Conjugarea verbului
werfen
Infinitiv werfen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wirfst
wirft
Indicativ imperfect warf
Participiu perfect geworfen
Verb auxiliar haben
  1. a arunca, a azvârli
    Er wirft den Ball ziemlich weit.
  2. a lansa, a trage

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii