wickeln
(Deutsch)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /ˈvɪkəln/
Verb
| Conjugarea verbului wickeln | |
| Infinitiv | wickeln |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
wickelst wickelt |
| Indicativ imperfect | wickelte |
| Participiu perfect | gewickelt |
| Verb auxiliar | haben |
- a înveli
- Die Eltern wickeln ihr Kind.