wickeln

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /ˈvɪkəln/


Verb


Conjugarea verbului
wickeln
Infinitiv wickeln
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wickelst
wickelt
Indicativ imperfect wickelte
Participiu perfect gewickelt
Verb auxiliar haben
  1. a înveli
    Die Eltern wickeln ihr Kind.

Sinonime