wiegen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus wegan < proto-germanică *weganan.

Pronunție

  • AFI: /ˈviːɡn̩/


Verb


Conjugarea verbului
wiegen
Infinitiv wiegen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wiegst
wiegt
Indicativ imperfect wog
Participiu perfect gewogen
Verb auxiliar haben
  1. a (se) cântări
    Ich wiege mich täglich.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

Etimologie

Din Wiege.

Verb


Conjugarea verbului
wiegen
Infinitiv wiegen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wiegst
wiegt
Indicativ imperfect wiegte
Participiu perfect gewiegt
Verb auxiliar haben
  1. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila
  2. a toca, a mărunți

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Confer wieg.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
wiegen
Infinitiv wiegen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wiegt
wiegt
Indicativ imperfect wiegde
Participiu perfect gewiegd
Verb auxiliar hebben
  1. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila
    Het kindje werd zachtjes gewiegd onder het zingen van een slaapliedje.

Cuvinte derivate