winken
Aspect
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus winken. Înrudit cu engleză (to) wink.
Pronunție
- AFI: /ˈvɪŋkən/
Verb
Conjugarea verbului winken | |
Infinitiv | winken |
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
winkst winkt |
Indicativ imperfect | winkte |
Participiu perfect | gewinkt |
Verb auxiliar | haben |
- a face (semn) cu mâna
- Wir winkten wie wild, aber er sah uns nicht.
- a face semn (cu capul, ochiul sau mâna)