semn

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină signum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
semn
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ semn semne
Articulat semnul semnele
Genitiv-Dativ semnului semnelor
Vocativ semnule semnelor
  1. tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva.
  2. manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui.
  3. fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstițioși ca o prevestire.
  4. fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului.
  5. probă, dovadă.
  6. gest, mișcare care exprimă un gând, o intenție, o stare sufletească sau sugerează cuiva o acțiune.
  7. (înv.) semnal.
    Semnul de război.
  8. notă specifică, trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru, o ființă; semnalment; însemnare făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaște.
  9. pată de altă culoare decât restul trupului pe care o au unele animale.
  10. obiect așezat într-un loc sau într-un anumit fel pentru a marca sau a despărți ceva; indicator.
  11. însemnare făcută spre a nu uita ceva.
  12. loc marcat, țintă pentru tras cu arma.
  13. ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare; urmă, pată.
  14. urmă, cicatrice rămasă pe piele după o boală, o lovire, o rană etc.
  15. unitatea dintre un sens și o indicație grafică.
  16. simbol, emblemă.
  17. tot ceea ce evocă o persoană, un lucru sau un fapt; amintire.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • (în superstiții) Semn bun (sau rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire)
  • A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare
  • A da semn (sau semne) de viață = a se manifesta, a-și vădi existența, a face să se audă noutăți despre sine
  • Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva)


Traduceri

Referințe