wispern

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din proto-germanică *hwis-. Înrudit cu engleză whisper.

Pronunție

• AFI: /ˈvɪspɐn/

Verb

Conjugarea verbului wispern
Infinitiv	wispern
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	wisperst wispert
Indicativ imperfect	wisperte
Participiu perfect	gewispert
Verb auxiliar	haben

1. a șușoti, a șopti

Sinonime

• flüstern

Antonime

• schreien

Cuvinte apropiate

• Gewisper

Referințe

• Deutsches Wörterbuch