De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus zurnen.
Verb
Conjugarea verbului
zürnen |
| Infinitiv |
zürnen |
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg. |
zürnst
zürnt |
| Indicativ imperfect |
zürnte |
| Participiu perfect |
gezürnt |
| Verb auxiliar |
haben |
- a se înfuria pe cineva, a se mânia pe cineva
