De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus zurnen.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
zürnen
|
| Infinitiv
|
zürnen
|
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
|
zürnst
zürnt
|
| Indicativ imperfect
|
zürnte
|
| Participiu perfect
|
gezürnt
|
| Verb auxiliar
|
haben
|
- a se înfuria pe cineva, a se mânia pe cineva
Referințe
