mânia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din mânie.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.ni'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mânia
Infinitiv a (se) mânia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mânii
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mânie
Participiu mâniat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se lăsa ori a fi cuprins de mânie, a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria.
    Cele auzite l-au mâniat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe