zbânțuitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) zbânțui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /zbɨn.ʦu.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zbânțuitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zbânțuitură zbânțuituri
Articulat zbânțuitura zbânțuiturile
Genitiv-Dativ zbânțuiturii zbânțuiturilor
Vocativ zbânțuitură zbânțuiturilor
  1. (rar) zbânțuire.


Traduceri

Referințe