Sari la conținut

zerbrechen

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din prefixul zer- + brechen.

Pronunție

  • AFI: /ʦɛɐ̯ˈbʀɛçn/


Verb


Conjugarea verbului
zerbrechen
Infinitiv zerbrechen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
zerbrichst
zerbricht
Indicativ imperfect zerbrach
Participiu perfect zerbrochen
Verb auxiliar haben
  1. a (se) rupe, a (se) sparge, a (se) strica
    Die Vase fiel vom Regal und zerbrach.
  2. a sfărâma, a frânge

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii