sparge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină spargere.

Pronunție

  • AFI: /'spar.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
sparge
Infinitiv a sparge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sparg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să spargă
Participiu spart
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) preface în bucăți, în cioburi; a faceplesnească sau a plesni, a (se) crăpa.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre voce) a deveni răgușit, a se altera.
  3. (v.tranz.) a tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăți.
  4. (v.tranz.) a sfărâma, a distruge învelișul unui lucru, pentru a extrage și a folosi conținutul.
  5. (v.intranz. și refl.) (despre abcese) a se deschide.
  6. (v.tranz.) a distruge, a nărui, a nimici.
  7. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) găuri; a (se) uza.
  8. (v.tranz.) a deschide prin forțare o ușă, o încuietoare; (p.ext.) a jefui, a prăda.
  9. (v.tranz.) a împinge, a străpunge cu un obiect ascuțit sau tăios; (p.ext.) a ucide.
  10. (v.refl.) (fam.) a muri.
  11. (v.refl.) (fig.) a striga tare; a răcni, a zbiera.
  12. (v.refl.) (fig.) (despre concentrări de oameni și despre acțiuni la care participă aceștia) a lua sfârșit, a se termina; a se întrerupe (prin împrăștierea participanților).
  13. (v.tranz.) a produce o disensiune; a dezbina.
  14. (v.tranz.) (fig.) (înv.) a răzleți o oaste; a birui, a înfrânge; a împrăștia.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A se sparge în capul cuiva, = se spune despre cineva obligat să suporte consecințele neplăcute ale unor fapte de care nu este vinovat
  • A sparge norma = a depăși norma
  • A sparge frontul = a pătrunde forțat în liniile inamicului
  • (tranz.) Pe unde și-a spart dracul opincile = prin locuri foarte depărtate, la dracu-n praznic
  • A sparge cuiva casa = a contribui efectiv la destrămarea căsniciei cuiva


Traduceri

Referințe