sfărâma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din prefixul s- + a (se) fărâma.

Pronunție

  • AFI: /sfə.rɨ'ma/


Verb


Conjugarea verbului
sfărâma
Infinitiv a sfărâma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sfărâm
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sfărâme
Participiu sfărâmat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi.
  3. (v.tranz.) a omorî, a distruge, a nimici.
  4. (v.refl.) (fig.) a se zbate, a se chinui, a se strădui să...

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea
  • A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva


Traduceri

Referințe