zicătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a zice + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /zi.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zicătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zicătură zicături
Articulat zicătura zicăturile
Genitiv-Dativ zicăturii zicăturilor
Vocativ zicătură zicăturilor
  1. zicătoare.
  2. (reg.) cântec, cântare.


Traduceri

Anagrame

Referințe