zucken

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus zuhhōn.

Pronunție

  • AFI: /ˈtsʊkŋ̍/
  • AFI: /ˈtsʊkən/


Verb


Conjugarea verbului
zucken
Infinitiv zucken
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
zuckst
zuckt
Indicativ imperfect zuckte
Participiu perfect gezuckt
Verb auxiliar haben
  1. a tresări, a tresălta
    Seine Nervosität konnte man meist daran ablesen, dass seine Nasenflügel ständig zuckten.
  2. a se cutremura

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii