cutremura
Aspect
Etimologie
Din latină *contrĕmŭlāre (Pușcariu 475; DAR). Este de asemenea posibil să fie vorba de o derivare internă de la tremura, cu cu- expresiv.
Pronunție
- AFI: /ku.tre.mu'ra/
Verb
Conjugarea verbului (se) cutremura | |
Infinitiv | a (se) cutremura |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cutremur |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cutremure |
Participiu | cutremurat |
Conjugare | I |
- (v.refl.) (despre pământ) a se zgudui din cauza unui cutremur.
- Seismul cutremură casa din temelii.
- (v.refl. și tranz.) a (se) clătina, a (se) scutura.
- Se cutremură pereții când trec mașinile.
- (v.refl. și tranz.) (fig.) a (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta.
- Calul se cutremură din tot corpul.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a face să tremure
|
|
a se speria tare; a se înfiora
|
|