De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din zu- + muten.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
zumuten
|
| Infinitiv
|
zumuten
|
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
|
mutest zu
mutet zu
|
| Indicativ imperfect
|
mutete zu
|
| Participiu perfect
|
zugemutet
|
| Verb auxiliar
|
haben
|
- a cere, a necesita
- Du hast ihm da schon allerhand zugemutet.
Sinonime
Cuvinte derivate
