zuwandern

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din prefixul zu- + wandern.

Pronunție

  • AFI: /ˈtsuːvandɐn/


Verb


Conjugarea verbului
zuwandern
Infinitiv zuwandern
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wanderst zu
wandert zu
Indicativ imperfect wanderte zu
Participiu perfect zugewandert
Verb auxiliar sein
  1. a imigra, a se stabili (într-o țară)

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate