De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din prefixul zu- + wandern.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
zuwandern
|
| Infinitiv
|
zuwandern
|
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
|
wanderst zu
wandert zu
|
| Indicativ imperfect
|
wanderte zu
|
| Participiu perfect
|
zugewandert
|
| Verb auxiliar
|
sein
|
- a imigra, a se stabili (într-o țară)
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
