De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Formație onomatopeică.
Verb
Conjugarea verbului zuzui |
| Infinitiv |
a zuzui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să zuzuie |
| Participiu |
zuzuit |
| Conjugare |
IV |
- (v.intranz.) (pop.) a produce un zuzet; a susura, a murmura, a șopoti.