zvârcolitură
română
Etimologie
Din a (se) zvârcoli + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /zvɨr.ko.li'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului zvârcolitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zvârcolitură | zvârcolituri |
| Articulat | zvârcolitura | zvârcoliturile |
| Genitiv-Dativ | zvârcoliturii | zvârcoliturilor |
| Vocativ | zvârcolitură | zvârcoliturilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online