împotrivire
Etimologie
Din a (se) împotrivi.
Pronunție
- AFI: /ɨm.po.tri'vi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împotrivire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împotrivire | împotriviri |
| Articulat | împotrivirea | împotrivirile |
| Genitiv-Dativ | împotrivirii | împotrivirilor |
| Vocativ | împotrivire | împotrivirilor |
- acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online