încăierare
română
Etimologie
Din a (se) încăiera.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kə.jeˈra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încăierare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încăierare | încăierări |
| Articulat | încăierarea | încăierările |
| Genitiv-Dativ | încăierării | încăierărilor |
| Vocativ | încăierare | încăierărilor |
- acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online