înfricoșare

română

Etimologie

Din a (se) înfricoșa.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fri.ko'ʃa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfricoșare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfricoșare	înfricoșări
Articulat	înfricoșarea	înfricoșările
Genitiv-Dativ	înfricoșării	înfricoșărilor
Vocativ	înfricoșare	înfricoșărilor

1. acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online