întindere

română

Declinarea substantivului întindere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întindere	întinderi
Articulat	întinderea	întinderile
Genitiv-Dativ	întinderii	întinderilor
Vocativ	întindere	întinderilor

faptul de a (se) întinde; extensiune în spațiu; dezvoltare, creștere; răspândire.
(med.) (și în sintagma întindere musculară) solicitare a fibrelor musculare (de obicei de la membre) peste posibilitățile lor de întindere, ajungând până la ruptură.
(concr.) suprafață a unui lucru sau a unui loc; loc, spațiu întins.
distanță.
(muz.) ambitus.