între

română

Din latină inter.

în locul dintre...
Între munți.
printre, în mijlocul...
Între străini.
(reg.) pe.
în intervalul scurs de la o întâmplare la alta.
L-a vizitat între două călătorii.
dintre, printre.
S-a dovedit cel mai iscusit între toți.
(arată reciprocitatea) unul cu altul (sau unii cu alții).
S-au sfătuit între ei.
(în legătură cu verbul „a împărți”) la.
Câștigul s-a împărțit între participanți.
(indică o aproximare)
Să vii între 12 și 13

A fi între ciocan și nicovala = a fi într-o situație critică (din care nu există posibilitate de ieșire)
A pleca (sau a fugi, a ieși, a se duce, a se întoarce etc.) cu coada între picioare = A pleca (sau a fugi, a ieși, a se duce, a se întoarce) rușinat, umilit; fără a fi reușit
Între acestea sau între timp = în răstimp..