învingătoare

română

Etimologie

Din învingător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vin.gə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învingătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învingătoare	învingătoare
Articulat	învingătoarea	învingătoarele
Genitiv-Dativ	învingătoarei	învingătoarelor
Vocativ	învingătoareo	învingătoarelor

1. persoană care a învins; biruitoare, câștigătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online