ștanța
Variante
Etimologie
Din germană stanzen.
Pronunție
- AFI: /ʃtan'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului ștanța | |
| Infinitiv | a ștanța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ștanțez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ștanțeze |
| Participiu | ștanțat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe; a ștănțui.
- (v.tranz.) a grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online