înșelătorie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din înșelător + sufixul -ie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
înșelătorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înșelătorie înșelătorii
Articulat înșelătoria înșelătoriile
Dativ-Genitiv înșelătoriei înșelătoriilor
Vocativ înșelătorie înșelătoriilor
  1. faptă a celui care înșală; înșelăciune.


Traduceri

Referințe