însufleți

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în- + suflet.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
însufleți
Infinitiv a însufleți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
însuflețesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să însuflețească
Participiu însuflețit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da viață.
  2. (v.tranz.) (fig.) a stimula, a da impuls, avânt.
  3. (v.refl.) a prinde viață; a se înviora, a se anima.
  4. (v.tranz.) (fig.) a preface ceva inert în ceva viu, dinamic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe