prinde

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină pre(he)ndere. Confer franceză prendre.

Pronunție

  • AFI: /ˈprin.de/


Verb


Conjugarea verbului
(se) prinde
Infinitiv a (se) prinde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) prind
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) prindă
Participiu prins
Conjugare III

I.

  1. (v.tranz.) a apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc.
  2. (despre animale) a apuca cu dinții, cu ghearele.
  3. a fixa, imobilizând.
  4. (v.tranz.) (fig.) a lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe.
  5. (v.refl.) a-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța.
  6. (v.refl. recipr.) a se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa).
  7. (v.tranz.) a cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele.

II.

  1. (v.tranz.) a ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau pe ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic).
  2. a pune mâna (sau laba) pe un animal.
  3. a surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă.
  4. a încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul).
  5. a ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare.
  6. (despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) a surprinde.
  7. (fig.) (despre stări fizice sau sufletești) a cuprinde (pe neașteptate); a copleși.
  8. a absorbi.

III.

  1. (v.tranz.) a fixa ceva prin legare, coasere sau agățare.
  2. (v.refl.) a rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva).
  3. (fig.) a înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare.
  4. (v.tranz.) a înhăma; a înjuga.
  5. (v.refl.) a se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...).
  6. (v.refl. și tranz.) (pop.) a (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă.
  7. (v.refl.) a se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi.
  8. (v.refl. recipr.) a se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza.
  9. (v.refl. recipr.) a face un pariu cu cineva, a pune rămășag.

IV.

  1. (v.refl.) a se lipi de ceva sau de cineva.
  2. (fig.) (despre privire, ochi) a se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva.
  3. (v.refl. și tranz.) a (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda.
  4. (v.tranz.) (despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) a-i ședea cuiva bine, a i se potrivi.

V.

  1. (v.tranz.) a începe să...
  2. (v.refl.) (pop.) a se apuca de o treabă, a se porni la lucru.

VI.

  1. (v.tranz.) a obține, a căpăta, a dobândi.
  2. (fig.) a-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul).
  3. (v.intranz. și refl.) a se dezvolta după transplantare, a crește.

VII.

  1. (v.refl.) (fig. fam.) a fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil.

VIII.

  1. (v.refl.) (despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) a se coagula, a se închega.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior = se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată
  • (intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp)
  • A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit
  • A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil
  • A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat
  • A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva)
  • A nu se prinde lucrul de cineva = se spune când cineva nu are chef să lucreze
  • (refl.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila
  • (refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să...
  • (fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa
  • A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă
  • A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică
  • A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta
  • (tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere


Traduceri

Etimologie

Din prinde.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru prinde.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru prinde.

Referințe