albiță

Albiță (2.)

română

Etimologie

Din alb + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /al'bi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului albiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	albiță	albițe
Articulat	albița	albițele
Genitiv-Dativ	albiței	albițelor
Vocativ	albițo	albițelor

1. (iht.) obleț.
2. (bot.) (Alyssum) nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene.

Sinonime

• 1: (iht.) obleț
• 2: (bot.) (reg.) ciucușoară, disculeț

Vezi și

• alb

Traduceri

plantă; floare

azeră: çuğundurot (azərbaycanca) catalană: botgeta (català) f. daneză: krognål (dansk) c. engleză: alyssum (English), madwort (English) estoniană: kilbirohi (eesti) finlandeză: kilpiruohot (suomi) franceză: alysse (français) f., corbeille d'or (français) f. germană: Steinkräuter (Deutsch) n.pl. italiană: alisso (italiano) m.

letonă: alise (latviešu) lituaniană: laibenis (lietuvių) neerlandeză: schildzaad (Nederlands) poloneză: smagliczka (polski) f. rusă: бурачок (русский) (buračok) m. spaniolă: aliaria (español) f., hierba del ajo (español) f., hierba de la rabia (español) f., yerba de la rabia (español) f. suedeză: stenört (svenska) c., paddfot (svenska) c. turcă: deliotu (Türkçe)

Referințe

• DEX '98 via DEX online