floare
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /'flo̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului floare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | floare | flori |
| Articulat | floarea | florile |
| Dativ-Genitiv | florii | florilor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată.
- Am cules o floare pentur tine.
- Salcâmi plini de floare.
- orice plantă (erbacee) care face flori colorate.
- Trandafirul este o floare.
- Flori de cameră.
- desen, broderie, cusătură în formă de floare.
- Rochie cu flori.
- strat de mucegai care se formează la suprafaţa vinului, a laptelui acru etc.
- extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat.
- extremitatea lăţită a cuiului (care se loveşte cu ciocanul).
- (fig.) partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă.
- (cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor.
- (înv.) culoare.
Sinonime
- 1: (bot.) (Transilv., Ban. şi prin Mold.) pană
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuţiuni
- În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn.
- În floarea vârstei = tânăr.
Expresii
- Floare la ureche = lucru de puţină importanţă sau gravitate, foarte uşor de rezolvat
- De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit
- Copil din flori = copil nelegitim, bastard
- A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap
Traduceri
parte a plantei
|
|
