plantă

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Cuvinte derivate 1.3.3 Cuvinte compuse 1.3.4 Traduceri 1.3.5 Referinţe

română

Etimologie

Din lat. planta. Cf. fr. plante.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului plantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plantă	plante
Articulat	planta	plantele
Dativ-Genitiv	plantei	plantelor
Vocativ	planto	plantelor

1. nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor şi care îşi extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezenţa clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formală din celuloză şi, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină şi frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care creşte în mod natural şi este utilă omului.
2. faţă inferioară a piciorului, uşor boltită, care ia contact cu solul.

Sinonime

• 1: vegetală
• 2: talpă

Cuvinte derivate

• planta
• plantaj
• plantare
• plantat
• plantator
• plantaţie

Cuvinte compuse

• plante anuale
• plante bienale
• plante legumicole
• plante medicinale
• plante perene

Traduceri

Referinţe

• DEX online