ancoraj
română
Etimologie
Din ancoră + sufixul -aj (după franceză ancrage, italiană ancoraggio).
Pronunție
- AFI: /an.ko'raʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului ancoraj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ancoraj | ancoraje |
| Articulat | ancorajul | ancorajele |
| Genitiv-Dativ | ancorajului | ancorajelor |
| Vocativ | ancorajule | ancorajelor |
- ancorare.
- loc unde se ancorează.
- ansamblu de piese care servește la ancorare.
- sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online