avere
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din avea.
Pronunţie
- AFI: /a've.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului avere |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | avere | averi |
| Articulat | averea | averii |
| Dativ-Genitiv | averei | averilor |
| Vocativ | ' | ' |
- totalitatea bunurilor care se află în posesiunea unei colectivităţi sau a unui individ; avut, avuţie.
- sumă foarte mare de bani.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referinţe
italiană
Etimologie
Din lat. habere.
Pronunţie
Verb
- a avea