sărăcie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului sărăcie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sărăcie | sărăcii |
| Articulat | sărăcia | sărăciile |
| Dativ-Genitiv | sărăciei | sărăciilor |
| Vocativ | ' | ' |
- lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac.
- A murit în sărăcie.
- O acută sărăcie bântuia pe atunci.
- starea unui loc sărac, neproductiv.
- Sărăcia unui teren.
- aspect sărăcăcios.
- cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva).
- (fam.) epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fără valoare.
Sinonime
- 1: lipsă, mizerie, nevoie, (livr.) indigență, penurie, privațiune, (înv. și pop.) calicenie, calicie, neavere, (înv. și reg.) niștotă, (pop.) scăpătare, (înv. și reg.) ticală, (înv.) scăpăciune, scăpătăciune, scumpete, ticăloșie, (reg.) sărăpanie, (înv.) meserătate, mișelătate, mișelie, neputință, nevoință, scădere, scumpătate
- 2: nefertilitate, neproductivitate, nerodnicie, sterilitate, (rar) sterpăciune
- 3: lipsă
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală
- A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia
Traduceri
starea, viața celui sărac
|
|
